Laurentiu Damian
Ar fi împlinit 82 de ani în 9 martie…de fapt împlinește 82 de ani! Fiindcă pun DVD-ul cu Secvențe și îl văd. Îl văd gânditor, preocupat, fumând țigară de la țigară. Il văd alături de echipă, de Florin (omul imaginilor lui Tatos, omul veșnic lângă el), apoi îl văd mergând pe holurile de la Buflea unde se lucra la foc continuu… Îl văd dând indicații apoi spunând în șoaptă „ motor!” parcă să nu deranjeze misterul pe care l-a creat. Apoi deschid Jurnalul… poate una dintre cele mai dramatice mărturii despre existența unui creator. Un creator măcinat de gânduri, poate de frustrări, îngrijorat de cenzură, un creator analitic cu el însuși și cu toți creatorii valului cinematografic al anilor 70.
Iată de ce scriu despre el ca la…aniversare!
Și pentru că trebuie să avem mărturii…nu doar filmele… am vorbit cu Liana Tatos care o să aducă la Uniunea Cineaștilor câteva dintre manuscrisele lui Sandu, chiar și mașina lui de scris, fotografii, afișe și vom face un colț Tatos, așa cum așteptăm un loc Malvina Urșianu, Drăgan, Mihu, Marcus… mici colțuri pe un coridor unde să fie expuse acele semne de aducere aminte. Avem atâtea aniversări !
Premiul Uniunii Cineaștilor pentru debut (Opera prima) este un măr. Un măr care parcă a fost luat din Merele roșii. Astfel, Sandu Tatos a devenit emblema purtată de un tânăr aflat la începutul unui drum lin sau anevoios. An de an trofeul își așteaptă câștigătorul. Iar câștigătorul va vedea sau va revedea puritatea din Mere roșii, realismul magic din Duios Anastasia trecea… și realismul încărcat de durere din Secvențe.
Iar la această aniversare parcă-l aud, în film, spunând: – Să vină bătrânul acela la cadru, unde a dispărut, că era racord la figurație!
(9 martie 2019)