23 ianuarie 1980
D.R. Popescu mi-a dat să citesc un scenariu de film – Fructe de pădure. Primele douăzeci-treizeci de pagini m-au fascinat, n-am citit încă ceva mai bun ca literatură de film. Apoi, scenariul începe să scadă, lâncezește în locuri comune și dialoguri lungi nesemnificative. Pentru ca finalul să fie surprinzător și să lase o bună impresie. Una peste alta, curățat, poate fi premisa unui film interesant. Cert este că de aseară subiectul mă urmărește. Nu știu ce intenții are D.R, dacă vrea să mi-l încredințeze sau l-a scris pentru altcineva. Eu sunt gata să-l accept. Mă întreb dacă este un scenariu aprobabil.
27 ianuarie 1980
Am vorbit cu D.R. despre scenariul lui: i-am spus că mi-a plăcut.
16 februarie 1980
D.R. mi-a zis să încep decupajul la Fructe de pădure, deși încă n-a discutat cu Casa de filme.
28 februarie 1980
Am început să lucrez la Fructe de pădure. Rămân la părerea că este o premisă foarte bună. Poate fi un film de o factură specială: să conțină și poezie, și ironie, și amăreală, și surâs. Cred că trebuie mers pe o linie foarte simplă – deci simplificarea poveștii – care să pună în valoare probleme general-umane. De pildă, puritatea. Se mai pot descoperi și altele…
16 martie 1980
Am terminat decupajul la Fructe de pădure. Sper să fi câștigat față de scenariu, mai ales în ceea ce privește organizarea și structurarea materialului. Există încă secvențe nerealizate sau neduse până la capăt. Dar este o bază de la care se poate porni. Văd un film ciudar, special, cu materie care să fie compusă din poezie, ironie, grotesc și sublim. Trebuie să mai las timpul să treacă pentru ca lucrurile să se coacă.
15 iunie 1980
Fructe de pădure a primit avizul Asociației Cineaștilor, drept care faptul că Sergiu Nicolaescu ar vrea să bage bețe în roate scenariului a fost doar un zvon și m-am speriat degeaba.
22 iunie 1980
Fructe de pădure a plecat spre avizare la Chelaru.
25 iunie 1980
Acum, la opt dimineața, Eugen Mandric m-a anunțat că Chelaru e „dezumflat și speriat” de Fructe de pădure. Are obiecții în legătură cu ponderea personajelor negative, cu reabilitarea lui Grigore etc. Lăsând la o parte că nu știu cum s-ar putea rezolva astea fără să se strice scenariul, de acum înainte începe o boală lungă.
17 ianuarie 1981
Așa cum am aflat înainte de Anul Nou, Fructe de pădure stă deocamdată „pe bară”.
26 mai 1982
Ar fi posibil ca azi să se aprobe Fructe de pădure? Ieri am trecut pe la Casa de filme și am adus vorba de scenariu. După masă m-a sunat Vasilica Istrate și mi-a spus că lucrurile s-au „activizat”. Nu vreau să-mi fac prea multe visuri: să se aprobe peste noapte ceva ce așteaptă de doi ani?
27 mai 1982
Ar fi fost prea frumos să fie așa: nu au semnat intrarea Fructelor în producție. Se pare însă că e un moment favorabil pentru că nu suint scenarii care să intre în producție și Buftea șomează.
8 iulie 1982
Fructe de pădure a primit aprobarea. Este ca o gură de oxigen după atâtea sincope și situații neprielnice. E cazul să mă pun cât mai serios pe treabă. Mai ales că am destul de puțin timp la dispoziție pentru pregătiri, trebuie să prind măcar a doua jumătate a lui septembrie ca să filmez secvențele de vară.
15 iulie 1982
Problema numărul 1 este fata – interpreta Amaliei. De ea depinde în bună măsură reușita filmului și nu vreai să mai cad în eroare.
25 iulie 1982
Mâine plec în prospecție, Nu am nici o emoție în privința locurilor, știu că le voi găsi, de altfel, pe cele mai importante le-am găsit de mult. Problema rămâne găsirea interpretei principal, care poate pune sub semnul întrebării începerea filmărilor.
8 august 1982
Locurile de filmare au fost toate găsite și definitivate. Cred că nu sunt rele deloc și aici filmul are de câștigat. Rămâne acum distribuția: mai ales Amalia.
12 august 1982
Probele cu actorii nu s-au încheiat fără rezultat. Exact cea la care mă așteptam mai puîn – o fată din Brașov – ar putea să fie o soluție pentru Amalia. Trebuie s-o mai verific.
14 august 1982
Am văzut probele. Deși am unele rețineri, pe care nu pot să mi le explic, îmi vine totuși să risc pe fata aia, Manuela Boboc. Are o curățenie rar întâlnită și o naturalețe cum nu am mai văzut.
16 septembrie 1982
Sf. Gheorghe
Astăzi încep filmările la cel de al șaselea film al meu. Știu că nu sunt foarte pregătit, că am un mare risc în ceea ce privește distribuția pe care am făcut-o, poate, în pripă, că multe lucruri dramaturgice ar mai fi putut fi îndreptate. Tocmai de aceea îmi trebuie noroc.
19 septembrie 1982
S-au scurs primele trei zile de filmare. Nu pot să-mi dau seama cum am filmat. Bâjbâi încă stilul filmului, abia cautr să-i cunosc pe actori, ne rodăm. Cred că o foarte bună alegere am făcut cu fata, care răspunde bine latot ce-i cerem. Trebuie să am grijă cu Fiscuteanu care e cam exterior și cabotin.
21 septembrie 1982
Sf. Gheorghe
Astăzi mă așteaptă o secvență grea și foarte importantă pentru economia filmului: scena de amor dintre Amalia și Simion. Grea, pentru că îmi propun eu să fie așa. Teoretic, pentru fiecare fată, deflorarea se întâmplă din diferite motive: din iubire, din întâmplare, din viol etc. Ce se întâmplă cu Amalia? Firește că ea îl place pe Simion, poate chiar este îndrăgostită de el. Dar puritatea ei, mentalitatea în care trăiește o fac să se ferească de un asemenea gest capital. Și, totuși, îi cedează. Apropierea bărbatului care-i place, credința în dragoste o fac să uite de prejudecăți. Un timp, se luptă cu ea însăși, dar la un moment dat – și asta e poate frumos la personaj și îi poate fi fatal – se lasă în voia sentimentului. Poate pentru ea este o scenă frumoasă – frumoasă chiar prin durere, dar pentru noi, spectatorii, nu: este un amor chinuit, avem impresia unei vite înjunghiate. Auzim primul strigăt al Amaliei în contactul ei cu viața (pe al doilea îl vom auzi la naștere), pentru ca treptat, apoi, totul să se topească în resemnare și obișnuință.
26 septembrie 1982
Covasna
A trecut încă o spătîmână de filmare. Am văzut foarte puțin material care nu mă lămurește deloc. Nu mi se pare rău, cel puțin tipologic personajele arată bine. Mai departe , este greu să mă pronunț. În orice caz, am plecat de la nici o zi de filmare satisfăcut.
29 septembrie 1982
Covasna
Am mai văzut o tranșă de material și mi s-a părut frumos: fata e bună, are un aer special, insolit. Cred că va ieși ceea ce mi-am propus, adică prima jumătate să fie idealizată și să pară un basm frumos. Desigur nu trebuie să mă grăbesc cu aprecierile, scenele grele de actorie abia vin, mai este un drum lung pentru ca filmul să iasă bine. Pentru asta, ar trebui ca partea a doua să capete un alt ton, Mă gândesc, pentru aprofundarea dramei, să amplific chinul Amaliei, care trebuie să nască și spaima de ceea ce o așteaptă.
Toate aceste gânduri mă fac să mă întreb care este „rețeta” ca un film să iasă bun – dacă există o asemenea rețetă. Bineînțeles – și desigur nu spun un lucru nou – totul pornește de la modul în care ai pregătit și ai gândit filmul: de la poveste, în primul rând, distribuție, locuri de filmare. Dacă acestea au fost gândite inspirat, filmarea propriuzisă devine mult mai simplă, poți s-o rezolvi din rutină și experiență, îndreptând, firește din mers, unele lucruri, lacune, împlinind ceea ce ți-ai propus. Mai există totodată un neprevăzut ori inefabil, o îmbinare enigmatică a tuturor factorilor, care pot să dea sau să nu dea acea aură imperceptibilă care ridică valoarea filmului. Ceea ce s-a întâmplat cu Secvențe și nu s-a întâmplat cu Duios Anastasia trecea.
9 octombrie 1982
Covasna
Materialul filmat în ultima vreme, pe care l-am văzut, e tot mai bun. Încep să cred că filmul poate fi o reușită. În același timp mă tem: încă de la prima lectură a scenariului literar am rămas cu impresia – justificată – că prima parte este foarte frumoasă, pentru ca în a doua, cu excepția finalului, să apară multe carențe de dramaturgie. Chiar dacă le-am atenuat, multe le-am îndreptat, mai sunt încă foarte multe secvențe șubrede. De modul în care am să reușesc să la rezolv depinde „calitatea” filmului. Să de Dumnezeu să fiu inspirat și să găsesc soluțiile bune!
10 octombrie 1982
Covasna
Problemele pe care mi le pune partea a doua pornesc, de fapt, de la dramaturgie și cred că trebuie să adopt soluții radicale. În primul rând cred că trebuie scoasă complet scena din mașină dintre Simion și Grigore. Este o paranteză în desfășurarea acțiunii și chiar a personajelor care nu aduce nimic nou în „drama” Amaliei, ca să nu spun că nici actorii nu o vor juca strălucit. Bineînțeles, trebuie să dezvolt șichiar să refac integral scenele dinainte, pentru a fi subliniate două lucruri: chinul și decăderea Amaliei, precum și faptul că Grigore nu-și mai poate suporta condiția și vrea să se așeze la casa lui – adică exact compromisul care îi va duce la căsătorie. Deci mă așteaptă o treabă grea, trebuie să modific din mers o bună parte a scenariului.
24 octombrie 1982
Sf. Gheorghe
Ultimul material pe care l-am văzut mi se pare foarte bun, în special „nunta Amaliei”, care a ieșit exact cum l-am vrut. (…) Trebuie să mă adun pentru ultima sută de metri, mai ales că mă așteaptă câteva secvențe importante: „Magazinul de închiriat” și, în special, „Restaurantul de noapte”, poate cea mai grea secvență a filmului – și nu pentru că voi filma noaptea, cu un întreg balamuc, ci pentru că, scoțând „drumul Simion”, a căpătat o mare pondere în economia fimului, mai ales în ceea ce privește traiectoria lui Grigore și a celorlalți din categoria lui.
28 octombrie 1982
Sf. Gheorghe
Cred că am scăpat cu bine de secvența „Restaurantul de noapte” (trebuie s-o văd și să leg materialul). Am trecut-o prin vreo trei ape până am rescris-o. În această situație devine importantă secvența cu pușcăriașii, pentru ca să fie în ton și să întărească acest al doilea filon al filmului.
31 octombrie 1982
Sf. Gheorghe
Mâine urmează să fie ultima zi de filmare. Mai rămân cele câteva secvențe de iarnă. Pot spune că abia acum mi-am căpătat starea cea mai bună de lucru. Chiar și cheful să încep altceva.
21 noiembrie 1982
Toți cei care văd materialul Fructelor sunt entuziasmați. Vasilica Istrate mi-a spus un lucru foarte frumos: „Se simte atâta respirație și neputință la personajele filmului”. Prefer să mă mențin rezervat: filmele românești au materialul foarte bun, dar ele ies prost. Mi-e etamă să nu fie prea descriptiv. Ceea ce mai avem de filmat, mai ales „nașterea”, trebuie să fie puternic, de-a dreptul un punct culminant. Altfel filmul va avea o desfășurare liniară.
27 noiembrie 1982
Am văzut un „șnur”, o schiță a materialului filmat. N-aș spune că m-a satisfăcut. Ceva lipsește din film. Nu știu ce, dar lipsește. Etse adevărat, încă nu se poate spune că e montat (monteuza pe care o am e foarte slabă). Trebuie să fiu foarte atent la echilibrul poveștii.
21 decembrie 1982
Ultima versiune a montajului la Fructe de pădure parcă e mai bună: filmul curge mai bine, cred că e destul de structura, nu trenează.
10 ianuarie 1983
Astăzi plec la Covasna să termin filmările. Deși am puțin de filmat, este foarte important pentru economia filmului. Dacă „nașterea” nu iese puternică se pierde un punct serios.
14 ianuarie 1983
Am fimat aproape totul. A mai rămas un cadru. Cred că nu este rău – mai ales ce-am filmat ieri, la gară. Am avut baftă cu vremea, care pare să se fi stricat acum.
3 februarie 1983
Am terminat premixajul. Astăzi văd și eu filmul cu „toate cărțile pe masă”, să pot să-mi dau seama ce a ieșit. De asemenea va fi prima vizionare cu Consiliul Casei de filme. O aștept cu emoții.
5 februarie 1983
Vizionarea cu Consiliul Casei a mers bine. Prsonal nu știu ce să cred: nu mi-a displăcut, dar nici nu m-a scos din pantofi. Mai poate fi fasonat, mai sunt unele lucruri care pot fi scoase.
6 februarie 1983
Ieri, Ion Traian Ștefănescu m-a întrebat dacă sunt de acord să vadă filmul împreună cu Comisia Cinematografiei. Am fost de acord și am făcut foarte bine: filmul a plăcut mult, s-au ridicat osanale. Obsevațiile și eventualele modificări sunt minime. Mă întreb dacă cei care m-au ridicat în slăvi au fost sinceri și nu au exagerat pentru că era D.R. de față.
Personal nu am nici o senzație nouă: la o astfel de vizionare nu ești în starea cea mai propice să-ți cântărești un film.
18 februarie 1983
Fructe de pădure e gata! Să dea Dumnezeu să aibă o soartă bună, cât mai bună, să aibă noroc!
23 martie 1983
Enache a văzut filmul și mi se cer niște modificări, unele stricând niște secvențe cum ar fi nașterea”, „pușcăria”, amorul”. Nu sunt dispus să le fac, am să tărăgănez lucrurile, încerc să salvez cât se poate și în orice caz am să fac scandal. Cu cît vor fi mai multe filme oprite, cu atât mai bine – poate iese ceva!
12 aprilie 1983
Am avut ieri o lungă discuție cu Traian Ștefănescu. Mare panglicar! M-am tocmit pentru modificările la Fructe de pădure. Am ajuns la un oarecare acord, mai ales că unele dintre modificări nu erau grave, A rămas nerezolvată „nașterea”, unde n-am cedat și n-am să cedez.
31 mai 1983
Ieri am avut încă o vizionare – sper ultima – cu Traian Ștefănescu la Fructe de pădure. Mai trebuie să tai dintr-un dialog și să mai scot un cadru la naștere. Dacă aș ști că nu se strică această secvență, aș putea zice că am scăpat ieftin. Restul modificărilor nu sunt importante, ba unele (cum ar fi scoaterea pușcăriei) sunt chiar în folosul filmului. Să dea Dumnezeu ca totul să se termine aici!
15 iulie 1983
Începe Costineștiul. Fructe de pădure va fi prezentat pe 29 iulie. Îmi doresc să fie bine primit și, de ce nu, un premiu.
10 august 1983
Vacanța s-a terminat… Fesivalul de la Costinești nu mi-a adus prea multe satisfacții. Proiecția cu Fructe de pădure a fost o mizerie, întrerupându-se de mai multe ori din cauza defecțiunilor. Filmul a fost în general bine primit, dar departe de entuziasmul pe care l-a stârnit Secvențe.
21 noiembrie 1983
Astăzi este premiera la Fructe de pădure. Să dea Dumnezeu ca filmul să fie bine primit, să aibă succes și carieră cu noroc!