Ce înţeleg eu prin film de artă? Aplecarea către o problematică profundă, cu rezonanţe de un larg interes uman, care să ducă la îmbogăţirea spirituală a omului, să pună interogaţii fundamentale, pe care le naşte întregul context al vieţii de astăzi şi să-şi asocieze răspunsurile marii problematici universale. Fireşte totodată, să se exprime într-un limbaj cinematografic adecvat, fără ca să pună accentual pe formă totuşi să evite căile bătute şi commode, să tindă mereu către înnoirea şi îmbogăţirea artei filmului.

Am făcut de curând o vizită în Danemarca şi din contactul pe care l-am avut cu cinematografia de acolo mi s-a întărit o convingere: paradoxal, în ţările mici, filmul de artă se poate naşte mai uşor. Explicaţa ar fi următoarea: posibilităţile de investiţie fiind mult mai mici, obligă creatorii — ca întotodeauna când o infirmitate dezvoltă alte simţuri — să caute soluţii. Idei, subiecte care să remonteze handicapul material printr-o calitate artistică mai specială. Pe de altă parte, imposibilitatea concurării marilor puteri cinematografice — şi în primul rând a Statelor Unite — pe piaţa internaţională, pentru a se face cunoscută în lume, obligă o ţară mica să vină cu un specific al său — cu propria sa identitate. De aceea trebuie să evite împrumuturile şi imitaţiile pentru ca să aducă pe piaţă unicate şi nu marfă de serie, la care concurenţ este zdrobitoare. Cu alte cuvinte, o ţară mică nu poate face industrie de film, ci artizanat.