O carieră artistică e ca o cursă de maraton care se încheie odată cu sfârşitul vieţii celui în cauză. Fiecare film este decisiv pentru cariera unui regizor şi nu neapărat prin valoarea în sine cât prin punţile şi momentele pe care le reprezintă în peisajul carierei sale. (…) Este foarte posibil ca premisa de la care porneşte să nu ducă din plecare către o mare reuşită. Dacă acest film este folosit ca un exerciţiu serios pentru cizelarea uneltelor sau pentru experimentarea unor noi mijloace de expresie, într-un cuvânt dacă nu se pierde prilejul ca bateriile să fie reîncărcate şi rezervoarele umplute, atunci chiar dacă filmul respectiv nu are valoare, rezultatul acestei munci se va vedea mai târziu, revărsat în alt film. Dimpotrivă, momentele de respiro, ideea că nu ştii sufficient, îmburghezirea sufletească sau cartea uitată prea mult timp închisă pe tăblia noptierei sunt la fel de priculoase ca un cancer. Grija permanentă față de arta ta, de viaţa ta, igiena zilnică aş zice, tăria în faţa tentaţiilor de orice natură — toate astea neînsemnând sacrificiu atunci când pornesc din pasiune — iată condiţia autodepăşirii. (Scânteia tineretului)